Nevoia înnăscută a omului de a cunoaşte cât mai mult din spaţiul care îl înconjoară a stat la baza celor mai mari invenţii ale lumii, inclusiv a dezvoltării celor mai mari mijloace de transport.

Nevoia înnăscută a omului de a cunoaşte cât mai mult din spaţiul care îl înconjoară a stat la baza celor mai mari invenţii ale lumii, inclusiv a dezvoltării celor mai mari mijloace de transport.

Principiul funcţionării trenurilor şi locomotivelor a fost descoperit la jumătatea secolului al XVI-lea în Germania, primele şine fiind construite din lemn, astfel încât pe ele putea circula un vagonet tras de cai. După aproximativ două secole, şinele de lemn au fost înlocuite cu cele din metal, denumite astăzi şine de tramvai, puterea de tracţiune fiind încă asigurată de cai. Acest mijloc de transport s-a răspândit rapid în Europa, cu atât mai mult cu cât englezul William Jessup i-a adus o îmbunătăţire considerabilă constând în construirea roţilor cu făgaş, care permiteau o mai bună aderenţă pe şine.

Prima locomotivă modernă a fost construită la începutul secolului al XIX-lea, o contribuţie importantă fiind inventarea motorului cu aburi. Proiectul construcţiei primului vehicul funcţionând cu motor cu aburi, destinat transportului pe calea ferată, a fost finanţat de Samuel Homfray în 1803 şi încredinţat inginerului minier Richard Trevithick (ca o soluţie pentru înlocuirea cailor cu mijloace mai rentabile pentru transportul minereurilor). Această primă locomotivă propulsată cu ajutorul forţei aburului a tractat pentru prima dată, la un an de la construirea sa, o încărcătură impresionantă pentru acele vremuri – zece tone de fier în cinci vagonete – pe o distanţă de peste 14 kilometri în două ore.

ÎMBUNĂTĂŢIRE. Prima locomotivă pentru vagoanele de pasageri a fost construită tot de un englez, Julius Griffiths, în 1821. În urmă cu 183 de ani,