Stimata doamna Sanziana Pop,

Am parcurs cu multa emotie numarul de saptamana aceasta dedicat Basarabiei. O parte de lume de care ne-am instrainat voit, insa una cat se poate de vie si de romaneasca. Care nu poate fi plasata in nici un mod in afara poporului roman si a culturii romane. Un pamant deosebit de darnic, o natura mult mai bine conservata decat in Romania, o bogatie de dealuri, vai, codri si podgorii. Oameni poate mai saraci material, insa deosebit de inzestrati spiritual si artistic. Numele mari ale Moldovei, indiferent de care parte a Prutului, nu se termina la Miron Costin, Neculce si savantul Dimitrie Cantemir. Zeci de personalitati si-ar merita un loc de cinste in cultura romana: marele compozitor moldovean Eugen Doga, poetul Grigore Vieru, Vasile Soimaru, cel care s-a incumetat sa cunoasca tot spatiul de etnogeneza romanesc, marele lautar Nicolae Botgros... Iar daca te raportezi la splendoarea bisericilor si a manastirilor, la folclor, arta populara, interpreti, savanti si prozatori, realizezi ca adevarata mare bogatie a Basarabiei si a Moldovei in general este creatia spirituala pe care o descoperi pretutindeni, de la casele cu porti albastre, la graiul oamenilor, dovedindu-ti cat de firesc s-au exprimat in operele lor Eminescu si Creanga.

Nu am incercat in randurile de mai sus sa fac o prezentare idilica a Basarabiei, ci doar sa arat cat de mult ne inselam ignorand aceasta parte de lume, dezinteresandu-ne de problemele si suferintele unor romani ca si noi, pe care i-am judecat mult prea repede drept straini si duplicitari, condamnati la mizerie, izolare si comunism, incapabili de a fi partasi valorilor europene. Sigur, in Basarabia sunt multe neajunsuri, insa daca am merge macar o data peste Prut, daca le-am cunoaste acestor oameni inegalabila ospetie, degustandu-le bucatele si vinurile (sunt unele dintre cele mai alese soiuri europe