Mama a fost cadru didactic o viata intreaga.
O meserie pe care a practicat-o cu foarte mult devotament si daruire, fata de generatiile de copii pe care i-a invatat. Dupa ce s-a pensionat, toata afectiunea pe care a manifestat-o fata de elevi s-a transferat asupra necuvantatoarelor care umplu curtea casei noastre. E vorba de pasari. Niste frumuseti de gaini, cocosi si, bineinteles, puisori, fara de care nu exista primavara in familia noastra. Gainile mamei sunt "doamnele" casei. Sunt tratate, pe langa hrana necesara, cu dragoste, mangaieri, "dormitor" curat, iarba proaspata zilnic si, bineinteles, multa dezmierdare. Prin urmare, nici nu-i de mirare ca fiecare miscare facuta de mama este supravegheata indeaproape de cardul de inaripate care o urmeaza peste tot. Daca tata sau eu ne mai burzuluim la ele pentru ca ne stau in cale si ne impiedicam din cauza lor, mama ne apostrofeaza, sa nu cumva sa-i jignim "fetele". Aproape fiecare din ele are un nume care le reprezinta foarte bine: Pitica, Neagra, Printesa, Printu, Motata. La un moment dat, din multimea de vorbarete s-a remarcat o gaina alba cu gatul golas, care devenise preferata mamei. Era atat de prietenoasa, incat in momentul in care se apleca spre ea si ii spunea "Hai la mine", gainusa venea imediat si i se urca pe laba piciorului, asteptand sa fie luata in brate.
Rasfatul de care se bucura "cucoanele" curtii este ridicat la cele mai inalte cote, dar rasplata este pe masura efortului. Zilnic, cuibarele au cel putin trei oua fiecare, oua de care ne bucuram si noi, dar si cei carora le daruim din ele.
Persoanele care folosesc expresia "ai creierul cat al unei gaini" nu cunosc sensul adevarat al acestor cuvinte. Micile fiinte au mintea exact cat trebuie de mare, incat sa inteleaga ca sunt iubite din tot sufletul si, prin urmare, cand luam cate una in brate, ea "ne vorbeste" in graiul ei pasaresc,
