"Cu cat simteam mai aproape moartea, amintirile din copilarie ma leganau ca bratele mamei"

Nascut pe 13 aprilie 1930 la Ocisor (in inima Ardealului, intre Tebea si Halmagiu), din parinti invatatori si bunici si strabunici preoti, scriitorul Marcel Petrisor este unul dintre putinele modele de rectitudine care ne-au mai ramas din lumea veche romaneasca. Fidel valorilor traditionale si bisericii ortodoxe, a reconstruit estetic in proza sa icoana satului romanesc de altadata. De la "Serile-n sat la Ocisor" (volumul de povestiri cu care a debutat editorial in 1971), trecand prin "Temeri" (1985) sau "Caruta cu scanduri" (1990), pana la "Strigoii Ocisorului" (2005), scrisul sau a articulat un univers romanesc complex, pitoresc, dar si strabatut de un fior metafizic. In 1952, pe cand era in pragul licentei la Filosofie, a fost arestat pentru prima oara, pentru ca ii imprumutase cartela de masa regretatului critic literar Ovidiu Cotrus, pe care noul regim il socotea "dusmanul poporului". A stat inchis la Rahova, Jilava, Malmaison, Uranus, din nou Jilava, apoi Baia Sprie, Dej, Gherla, Aiud. Eliberat in noiembrie 1955, a fost rearestat dupa doar un an, in 1956, sub acuzatia de a fi participat la un "complot studentesc", pe fondul tulburarilor din Ungaria. Condamnat, in prima instanta, la moarte, a stat sub teroarea acestei sentinte pana in august 1957, cand pedeapsa i-a fost comutata in inchisoare pe viata. A fost eliberat in 1964, in virtutea decretului de gratiere generala, dupa alti sapte ani de suferinta in temnitele de la Jilava si Aiud. Apoi, a urmat Literele (specializarea franceza-spaniola) la Bucuresti, unde s-a si stabilit si a devenit, din 1970, profesor de liceu (initial la "Iulia Hasdeu", apoi la "Spiru Haret", de unde s-a pensionat). Dupa un prim mariaj esuat, in 1973 s-a casatorit cu Dana-Ilinca Konya, descendenta din ilustra familie a Negruzzestilor.