A mai fost vorba aici de casa de la nr. 8 al străzii Visarion, la colţul cu bulevardul Lascăr Catargiu, casă pe care împroprietăritul a dărîmat-o pe jumătate, sfidînd protestele care au denunţat un incendiu provocat, cu intenţia de a o înlocui cu un bloc nou. Acum, iedera spînzură jalnic peste stucaturile zidului spintecat, demolarea s-a oprit, dar o reabilitare a vechii case a devenit imposibilă. Am bănuit că există un plan de anvergură pentru a construi în locul acela, cînd am văzut că dispăruse, de pe casa învecinată, nr. 10, placa ce amintea că acolo a murit Al. Vlahuţă. Acea placă fusese pusă în 1994 de un grup de cetăţeni - oamenii de ispravă, fie că iau ei o iniţiativă sau se opun uneia care trebuie împiedicată, sînt pentru stat "cetăţeni", reprezentanţi ai societăţii civile. Dispariţia plăcii, anul trecut, însemna că cineva are interesul ca această casă scundă, modestă, să redevină anonimă. Monument istoric n-a fost niciodată, ceea ce lasă întreprinzătorilor libertatea de a distruge încă unul dintre reperele, oricum rare, ale memoriei oraşului.
Aceasta s-a şi întîmplat, cu o viteză uimitoare. Autorizaţia fiind acordată, de Primăria sectorului 1, în aprilie, lucrările au început în primele zile ale lui septembrie, iar în momentul de faţă s-au ridicat deja betoanele parterului unei clădiri care va avea cinci etaje. Lotul este, de fapt, mai întins decît se putea observa altădată, din stradă, avînd alături atelierul unui geamgiu şi şlefuitor de oglinzi (mică industrie foarte folositoare!) şi, în spate, un teren disponibil pe care-l ascundeau clădirile din jur. Aşadar, demolatorii au înaintat de la bulevard spre biserica Sf. Visarion de care-i mai desparte doar nr. 12, tocmai o casă care a fost elegant restaurată.
De ce mi se pare o nepermisă necuviinţă şi, pînă la urmă, un semn de barbarie? Nu are rost să discutăm aici despre valoarea lui Vlahu
