NOPŢI ALBE ● VENIŢI, ACORDEONUL CĂNTĂ!

Astăzi se încheie cea de-a treia ediţie a Festivalului internaţional “Nopţi albe de acordeon”, desfăşurat la Sala ArCub.

NOPŢI ALBE ● VENIŢI, ACORDEONUL CĂNTĂ!

Astăzi se încheie cea de-a treia ediţie a Festivalului internaţional “Nopţi albe de acordeon”, desfăşurat la Sala ArCub.

Dacă tot îl îmbracă peste inima sa, artistul îi mângâie acordeonului fiecare clapă, îl strânge şi-l eliberează până când născocirea muzicii devine un al doilea puls.

Perfecta simbioză dintre om şi instrument îi ajută să trăiască pe amândoi şi ne asigură nouă, celorlalţi, o atingere de mare taină a dorurilor, viselor sau prăbuşirilor mocnite în suflul misterios şi unic al unei naţii.

Emilian Ionuţ îşi mânuieşte cu grijă acordeonul, ca pe un fel de ghiozdan uriaş al vieţii. Nu-l lasă să-i scape în van nici un vaiet, nici o tresărire: totul este orientat spre inima noastră, a lui fiind de mult “contaminată”. I-a învăţat taina la şase ani, alături de bunicul său. N-au trecut decât câţiva ani de atunci, însă micul artist pare că iubeşte acordeonul de-o viaţă.

DĂRUIŢII. Mă întreb, în timp ce-o ascult mărturisindu-se prin mângâierea acordeonului pe Cornelia Catanga, dacă nu cumva instrumentul acesta vrăjit îşi alege de la început artiştii care să-l mânuiască. Pentru ca degetele care-i alină clapele să fie doar ale celor dăruiţi. Nu poţi cânta aici fără ca patima să-ţi înmoaie şi să-ţi întărească sufletul deopotrivă, fără ca aleanul şi veselia să nu erupă sau să succeadă brusc, trezindu-te din amorţeala simţurilor. Cornelia este mândră de fiul ei adolescent care o acompaniază. Îl ţine de mână, iar la piept adăposteşte acordeonul, care îi acompaniază viaţa.

CURĂŢAREA SUFLETULUI. Veseli, coloraţi şi dinamici, brazilienii Trio Ricardo Herz ne-au făcut părtaşi la muz