Criza financiară care a zguduit serios toate bursele lumii s-a amplificat în dimineaţa zilei de 15 septembrie 2008, când cunoscuta casă de investiţii Lehman Brothers Holdings a intrat în lichidare pentru a evita un faliment veritabil. Dar, dacă ne amintim bine, o altă bancă de investiţii americană, Bear Stearns, a suferit un colaps similar în februarie 2008. Alte câteva bănci de investiţii au dispărut şi ele în valurile crahului, Merryll Linch fiind achiziţionată de Bank of America, iar Golman Sachs şi Morgan Stanley fiind preluate de Federal Reserve. În mod evident, o adevărată boală mortală se răspândeşte printre băncile de investiţii şi le ucide una câte una.
Cauza dezastrului: lăcomia
La patru zile după tragedia financiară a investitorilor de la Lehman Brothers, comisarul european pentru afaceri economice, Joaquin Almunia, afirma că nu ştie cât va dura criza financiară internaţională, dar a precizat că numai “lăcomia” stă la baza prăbuşirii unui întreg sistem de creditare.
Stigmatizând „aviditatea“ fondurilor de investiţii, Almunia a precizat că liderii acestora, mânaţi de “lăcomie şi avânt” au multiplicat instrumentele financiare prin care se atrăgeau banii populaţiei. „Am participat acum mai multe luni la o reuniune cu bancheri de la băncile de investiţii ale căror nume apar acum în ziare. L-am întrebat pe unul dintre ei cum s-a ajuns aici.
Răspunsul lui a fost un singur cuvânt: lăcomia“, a declarat comisarul european. „Nu putem întinde coarda la nesfârşit ca să câştigăm bani, închipuindu-ne că nu vor exista consecinţe. Este vorba despre o concepţie a dezvoltării activităţilor financiare şi de folosirea judicioasă a activelor. Criza care a apărut este mai degrabă structurală, unele dintre mijloacele de creditare urmând să fie desfiinţate“, a precizat Almunia. După cum evoluează lucrurile, se pare că lide
