George Maior, directorul SRI, a avut un interviu deosebit de interesant în Adevarul. Cert e ca fiul profesorului de istorie de la Babes Bolyai, Liviu Maior, specialist în memorandistii de la 1992, fost ministru PDSR al Învatamântului si ambasador în Canada, el însusi scolit prin SUA si Canada, este foarte discret de când a fost desemnat seful celui mai puternic serviciu de informatii. Mult mai discret decât predecesorii sai, care se intersectau destul de des cu agenda publica si mai ales cu cea politica a vremii. Sa recunosti ca au fost încercari de presiuni ale politicienilor asupra sefului SRI, nu se întâmpla în fiecare zi. Dar nici noi nu suntem naivi sa credem ca sefii din teritoriu au aceeasi tarie de caracter sau putere de a spune nu celor ce conduc vremelnic, politic, administrativ, judetul, orasul sau ministerul. Piaristic si mesajul transmis subordonatilor: SRI nu se implica în campania electorala, fie ea si uninominala. Nici recunosterea franca a vulnerabilitatii interne existente când e vorba despre capacitatile analitice aflate în curs de dezvoltare pe dimensiunea de prognoza a Serviciului, nu trebuie luata decât ca o viitoare constanta a zonei în care SRI va investi. În profesionisti. În analiza si predictibilitate.
Toate bune si frumoase, dar parca nu îsi vine a crede urmatoarea dezvaluire amara a lui Maior: “E frustrant sa detii informatia si sa vezi ca nu se actioneaza. Uneori e dezarmant sa afirmi faptul ca singura noastra pârghie este ca informatia care, retransmisa la timpul oportun si catre persoana care detine competente pe acest domeniu, sa genereze decizii ale statului român. Mai departe, executia unor masuri de contracarare revine în mod legal altor institutii. Deci noi oferim cunoastere, decizia revine altor institutii.”
Mai pe întelesul tuturor, seful SRI sustine ca ofiterii sai îsi fac treaba, dar ca politistii si magistrati
