Fiecare film al său are un strop de magie. Regizorul Nae Caranfil vorbeşte despre „poveştile“ sale cu regretul că nu s-a născut în vremea când cinematograful, mai puţin democratic, avea o funcţie magică. In „Restul e tăcere“, unul dintre cele mai bune filme româneşti ale ultimilor ani, destinul personajului principal Grigore Brezeanu (Marius Florea Vizante) împrumută ceva din biografia lui Nae Caranfil: Grig vrea să devină regizor, are un tată celebru - al cărui respect speră să-l câştige odată cu filmul la care visează. „Întâmplarea face ca Grigore Brezeanu să fie fiul lui Iancu Brezeanu, care era o vedetă la acea vreme. Era obligatoriu să folosesc aceste elemente. N-am fost la psihanalist ca să aflu dacă ceva din inconştient m-a determinat să aleg această poveste!“. Interviul cu Nae Caranfil a avut loc la lansarea filmului „Restul e tăcere“ pe DVD.
- În toate filmele dumneavoastră este o ironie şi un umor uşor, ca o spumă, care fac ca filmul de autor să fie gustat de marele public. Când aţi scris scenariile, aţi anticipat priza la public?
- Nu anticipez niciodată reacţia publicului, îmi pun la încercare propriile mele reacţii şi dacă găsesc lucruri care să-mi placă, să mă amuze, pe acelea sper să le transmit şi spectatorilor. În general, cei care încearcă să programeze un succes de public au parte de foarte multe dezamăgiri. Dacă succesul de public ar fi ceva uşor de cuantificat, Hollywoodul nu ar avea nicio problemă şi nu s-ar mai pierde bani în industria cinematografică. Din păcate, publicul este un „animal“ imprevizibil, cu reacţii neaşteptate, şi singurul lucru pe care poţi să-l faci este să fii cinstit cu tine şi să te iei ca unic spectator virtual al filmului.
- Animalul acesta ştiţi să-l îmblânziţi foarte bine...
- Probabil tocmai pentru că nu-mi propun asta! Eu fac filme care seamănă cu acelea
