„Piticul din grădina de vară“ a însemnat debutul său actoricesc pe scena Teatrului Naţional „Marin Sorescu“ din Craiova. Alături de Ştefan Iordache, în „Titus Andronicus“, sau de alţi colegi, Angel Rababoc a evoluat de atunci pe mari scene ale lumii. Drumul spre scenă a început în anii copilăriei, căci aşa cum însuşi actorul mărturisea, „fiecare copil are un gram de exhibiţii în el, fiecare are în el un mic clovn şi şansele să poţi fi actor sunt destul de mari. Numai că de aici până la a practica această meserie este cale lungă“. O cale pe care Angel Rababoc şi-a dorit cu ardoare să păşească. „Când eram mic, cochetam cu tot felul de spectacole, dar momentul hotărâtor cred că a fost în anul trei de liceu. Era perioada când se desfăşura Festivalul «Cântarea României». Am luat premiul II sau III pe ţară, aşa că mi-am zis: «Ia stai, frate, că e rost să mă poarte şi pe mine!». Acesta a fost momentul care a declanşat dorinţa de a face actorie. E drept că la un moment dat m-am gândit să urmez Dreptul, crezând eu că pot să împart dreptatea, ceea ce şi în acel timp, şi acum, e o iluzie. Am spus că mult mai frumos este să am iluzii în fiecare seară. Chiar dacă se risipesc, ştiu cu siguranţă că a doua zi vor reveni“, a precizat Angel Rababoc. Dorinţa de a intra la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică a venit ca un lucru firesc. Şi, chiar dacă au fost cinci încercări, cu momente de cădere ulterioare eşecurilor, visul a prins în cele din urmă contur. „Am încercat cu insistenţă diabolică aproape, am dat cinci examene, pentru că pe atunci erau două, trei locuri într-un an, iar în 1980 s-a dat examen pe un singur loc. S-au strâns sute de băieţi. Vă daţi seama ce inconştienţă a fost! A treia oară când am dat examen, am clacat. Am zis nu mai pot. Întâlnindu-mă cu un minunat actor, Dumitru Furdui, când m-a întrebat ce-am făcut, i-am răspuns: «Am ratat şi anul ăsta, ce s