- Diverse - nr. 179 / 29 Septembrie, 2008 E toamna aurie, covor fosnitor de frunze multicolore se batatoreste sub pas de trecator. Clinchetul clopotelului a anuntat inceputul unui nou an de scolar pentru micii si marii ucenici ai ciclului primar, gimnazial si liceal. Lumina soarelui ar trebui sa inunde fiecare coltisor al naturii, dar si al fiintei noastre, insa Septembrie al acestui an lasa picuri reci de ploaie sa ne bata in geam ca de "bun venit". O mare de vise deja implinite iti umple sufletul de o bucurie nostalgica. Si iata-ne alaturi de elevii nostri care, datorita unei suferinte trupesti, nu se pot afla in sala de clasa alaturi de colegii lor. Cu toate acestea, dorinta de a tine pasul cu tot ce inseamna instruire pedagogica face sa le straluceasca in ochi acea lumina calauzitoare de "a sti" si indata ce vad dascalul intrand si asezandu-se langa ei, cele doua bobite de margaritar dispar si obrajii se imbujoreaza, iar zambetul apare undeva in coltul buzelor, zambet melancolic de toamna. Ce poate fi un Dascal intr-un spital clinic la o sectie de copii: Parinte, Invatator sau Prieten? Toate la un loc prinse intr-un singur buchet: Dragoste. Ca PARINTE al tau, ma voi ruga pentru tine fara incetare. Nu voi folosi cuvantul POATE in instruirea ta. Voi aplica ceea ce voi spune si iti voi explica ceea ce vreau de la tine. "NU" va fi "NU" si "DA" va fi "DA"! Ca INVATATOR al tau, doresc "ca ploaia sa curga invataturile mele, ca roua sa cada cuvantul meu", iar povata mea "ca ploaia repede pe verdeata, ca picaturile de ploaie pe iarba" sa fie pentru tine. Voi fi PRIETENUL tau caruia sa-i pese indeajuns incat sa asculte ceea ce vrei sa-i spui. Te voi invata FRUMOSUL prin exemplul meu, semnificatia MUNCII, sa pretuiesti BINELE , sa zambim impreuna, iar POLITETEA va insemna intotdeauna un raspuns cu amabilitate. Sa spunem si de aici, unde doftoriile sunt la ele