- Diverse - nr. 179 / 29 Septembrie, 2008 Inegalitatea este intrinseca, constitutiva speciei homo sapiens (ca, de altfel, intregii materii vii cat de cat organizate de pe Pamant) si ea a aparut inca in locuinta primitiva, in pestera. Sef de pestera, apoi de tinut pesteresc (nu va ganditi, va rog, dragi cititori, la altceva!) a ajuns al cu bata mai mare si cu bicepsii mai dezvoltati; iar intru ascultare i-au cazut toti ailalti, bicisnici au ba. Grosso modo, dincolo de cuceririle civilizatiei pe parcursul epocilor istorice care ne dau iluzia unui progres al societatii omenesti, arhaicele structuri binomice stapan - sluga, tortionar - victima, profitor - creator de bunuri se perpetueaza, in esenta, de milenii; aspectele particulare, de suprafata, din diverse perioade sau spatii geografice, nu au cum sa ascunda axul fundamental al oricarei societati: dominatia unora (putini), ajunsi prin hazard sau pe criterii absolut arbitrare la putere si la bogatie, asupra altora (cei multi), ocoliti de zeita Fortuna si tinuti in frau prin felurite parghii sociale: legi, morala, educatie etc. Inegalitatea creeaza, evident, la cei indepartati de la festinul vietii un sentiment de frustrare. Aceasta frustrare se traduce, in plan cultural, in varii moduri: basmele popoarelor ne aduc mereu dinainte cate o Cenusareasa, care va deveni sotia printului din povesti, stapana peste inima si imparatia acestuia; ne gandim si la mezinul familiei, vesnic oropsit si care - prin compensatie imaginativa - isi va invinge fratii mai mari in aceasta competitie pe care o reprezinta viata. N-ar trebui sa-i lasam la o parte nici pe (semi)legendarii haiduci, de la Robin Hood si pana la Andrii Popa al nostru, promotori ai unui egalitarism razbunator. Sunt, toate acestea, mijloace naive, cvasiinfantile la nivel de colectivitate, de rezolvare a tensiunilor pe care le genereaza - oricand si oriunde - structura