CIRCUL NOSTRU VA PREZINTA: Cunosc destui oameni care, intorcindu-se dintr-o calatorie in afara tarii, vorbesc despre o senzatie aparte pe care o au, pentru o scurta vreme, odata reveniti acasa. O senzatie in care se amesteca dezamagirea cu necesitatea readaptarii la realitatea sociala romaneasca. O senzatie de inconfort, pe scurt. N-am trait niciodata senzatia respectiva, nici macar dupa prima mea calatorie in afara. In nici un moment n-am simtit ca, revenit acasa, ma aflu intr-o lume esential diferita, din punct de vedere social, de cea pe care am descoperit-o in recent incheiata calatorie. Mai saraca, da, e o evidenta. Mai cenusie. Mai putin optimista. Dar in nici un caz o discrepanta de nivel aproape apocaliptic, cum se sugereaza uneori. Totusi, aflindu-ma chiar zilele astea intr-o alta parte a Europei si motivat fiind de o discutie pe subiectul deosebirilor dintre noi si ei, mi-am dat seama ca o anume senzatie, destul de stranie, tot am la fiecare reintoarcere in Romania. Una pe care as descrie-o, in lipsa unei sintagme mai potrivite, ca pe-o readaptare brusca la un zgomot de fond care, doar pentru citeva momente la inceput, imi pare extrem de siciitor. Ca sa ma explic trebuie sa vorbesc, mai intii, despre ceea ce remarc de fiecare data cind sint plecat din tara. Anume despre o anume liniste aproape nefireasca. O liniste pe care nu mi-o ofera locurile vizitate sau evenimentele la care particip, ci, pur si simplu, departarea de tara. Si, mai cu seama, departarea de media noastra, cu precadere de televiziune. Nu mi-a lipsit niciodata si nu-mi lipseste, observ, balacareala constanta din diverse talk show-uri, fie ele politice sau fotbalistice. Nu mi-au lipsit nici o clipa si nu-mi lipsesc defel personaje gen Zeus, Moliceanu, Gigi, Mitica si asa mai departe, desi multi spun ca ele au, pina la urma, un farmec mioritic, ca fara ele viata noastra ar fi mai putin vesela.