Criza de pe Wall Street, punerea pe liber a armatelor de yuppies din finanta americana, caderile spectaculoase ale marilor firme bancare de peste Ocean aprind imaginatia expertilor romani in domeniu, nascand previziuni sumbre. Evenimentul este, desigur, de proportii, iar reactia – justificata. si totusi, n-ar fi rau sa se incerce un raspuns adaptat conditiilor locale la intrebarea: Ce ne paste, domnule, din pricina crizei marii finante occidentale?

Pentru a putea raspunde mai adecvat, merita sa se observe ca Romania ramane, in contextul economiilor-lumi consacrate, adica in ambianta marilor circuite economice, oarecum marginala, datorita unor multiple caracteristici ale ei. Nu le voi enumera aici pe toate, caci nu ar fi destul loc. Voi trece totusi in revista cateva, la indemana oricarui observator de pe strada.

Intai, prin traditie, Romania apartine marginii marilor trasee ale schimbului si circulatiei de valori, iar recenta ei intrare in NATO si UE nu a apucat inca sa schimbe aceasta situatie, dupa cum nici fosta apartenenta la CAER, in calitatea ei de satelit al URSS, nu o facea protagonista unor dinamici centrale, deplin sincronizate cu Moscova.

Pe de alta parte, exista o trasatura sociala in viata romaneasca de ieri si de azi, care iarasi marcheaza un decalaj semnificativ in raport cu Occidentul, dar care, in conditii de criza, poate functiona ca un avantaj. Este vorba despre prapastia sociala intre minoritatea avuta, in frunte cu oligarhii, si majoritatea modesta, trecand sub pragul vietii decente, inspre saracie. Datorita acestui fapt, mai putin vizibil astazi, cand zone intregi ale tarii sunt prinse in febrilitatea unor proiecte de anvergura europeana – autostrada, mari investitori occidentali care isi deschid sucursale pe intinsul patriei noastre – si cand, pe de alta parte, segmentul cel mai dinamic si mai adaptabil al popu