Cartea de capatii a cetateanului globalizat ar trebui sa fie "Aventurile baronului Munchausen". Rind pe rind, s-au dovedit inutile si au expirat: "Manifestul partidului comunist", "Mein Kampf" si cartuliile rosii ale lui Mao Zedong sau Kim Ir Sen. Mai nou, dupa esecul misiunilor O.N.U., care au dus la genocidul din Rwanda, crimele din fosta Iugoslavie si razboiul din Irak, pina si brosurica numita "Declaratia drepturilor omului" ar trebui dusa cu grija la gunoi. Karl Friedrich Hieronymus Freiherr (Baron) von Münchausen (1720-1797) a fost un mare si mincinos povestitor al peripetiilor sale cazone ori vinatoresti, pe care un contemporan al sau, Rudolf Erich Raspe (1737-1794), le-a strins gramada intr-o carte ce a devenit repede o lectura obligatorie pentru toti copiii pasionati de gogomanii. Din „Aventurile baronului Münchausen" aflam cum reuseste un om sa calatoreasca pe o ghiulea de tun sau cum se poate impusca de mai multe ori un leu ce pare ca nu vrea sa moara, ascunzindu-se dupa un tufis. De fapt, fiara nu e una singura, ci chiar mai multe, descoperite la sfirsit de vinatorul ce dobindeste astfel o duzina de lei, pititi dupa aceeasi tufa, impuscati unul dupa altul, fiecare cu cite un glont bine tintit intre ochi. In fine, tot de la Münchausen citire, invatam cum se pot prinde pe un lac mai multe rate, cu o singura ata si o nada alunecoasa ce intra iute prin ciocul cite unei oratanii si degraba o paraseste prin orificiul opus, din spate, fiind apoi inghitita de o alta victima si inca de una, pina ce cirdul ratelor devine un fel de „insira-te margarite" comestibile. In societatea noastra p(r)ost-moderna, in care adevarul nu mai este unic si o stare a realitatii poate fi descrisa in variate modalitati, fiecare fiind considerata o fateta egala cu celelalte, orice descriere, mai mult sau mai putin mincinoasa, capata in mod artificial valente nebanuite, putind cotropi n