1 Octombrie – Chiar în prima zi a lunii, Biserica Ortodoxa retraieste în duh semnificatia permanenta a viziunii avute la Biserica Vlaherne din Constantinopol, a maretiei de necuprins cu mintea omeneasca a celor ce se petrec deasupra noastra, a grijei cu care suntem vegheati si ajutati neîntrerupt de puterile ceresti. Pe vremea drept credinciosului împarat Leon cel Întelept (886-912), la Biserica Prea Sfintei Nascatoare de Dumnezeu din Vlaherne (Biserica Vlahilor), dupa slujba de toata noaptea, într-o zi de Duminica a primei zile din octombrie, Sfântul Andrei, cel întru totul al lui Hristos, si-a ridicat ochii în sus si a vazut-o pe Împarateasa Cerului si Maica Domnului, stând în vazduh, rugându-se, stralucind ca soarele si acoperind multimea credinciosilor cu cinstitul sau Omofor. Privind la aceasta dumnezeiasca minune, l-a întrebat pe ucenicul sau Epifanie: „Oare vezi, frate, pe Împarateasa si Doamna tuturor, care se roaga pentru toata lumea?” Iar el a raspuns: „O vad, sfintite parinte, si ma înspaimânt ca o vad acoperind pe oamenii ce sunt în biserica cu cinstitul ei omofor, ce straluceste mai mult decât soarele”.

Coplesitoarea vedere a cerurilor deschise o aratau pe Prea Sfânta Maica Fecioara, înconjurata de multime de îngeri si sfinti care se rugau împreuna Împaratului Hristos pentru ajutor lumii bolnave, în mare nevoie de tamaduiri sufletesti si trupesti pe calea mântuirii. Iconografia ortodoxa, inspirata de Harul Duhului Sfânt, a izbutit sa dea o frumoasa si sugestiva reprezentare vizuala a celor vazute de Sfintii Andrei si Epifanie în Biserica Vlaherne. Omoforul Maicii Domnului este aratat ca o pavaza materiala deasupra lumii, dar si ca o expresie a scutului nevazut, a rugaciunii neîncetate pentru oamenii slabiti de patimi si nedreptati, asa cum este reprezentarea icoanei Deisis (rugaciune de mijlocire, implorare), unde o vedem pe Maica Luminii