Presedintele Basescu pare a fi apelat in van la constiinta atrofiata a multora dintre parlamentarii prezenti cu ocazia recentului sau discurs sustinut in fata Legislativului. Apelurile la solidaritate, viziuni noi, precum si la o conduita pilduitoare, demna de o clasa politica dedicata progresului tarii nu vor fi avut, probabil, darul de a-i determina pe multi reprezentanti ai PNL, PSD sau PC la o regandire drastica a atitudinii lor.
Fireste ca publicul caruia i s-a adresat, de fapt, presedintele a fost natiunea – din ce in ce mai distanta fata de clasa politica si pe zi ce trece mai disperata la vazul conduitei acesteia. Ori de cate ori seful de stat a recurs la un limbaj mai colorat si/sau la gesturi populiste pentru a-si desfiinta oponentii, aplombul nu s-a repercutat semnificativ asupra popularitatii de care se bucura in ochii electoratului, dar nici nu a condus la nescontate efecte pozitive: abuzurile de putere au continuat nestingherite, in timp ce abilitatea sa de a tine, intrucatva, excesele sub control a fost restransa constant de catre adversarii obsedati de ideea redefinirii functiei prezidentiale.
Basescu a relansat, in fond, ideea sefului de stat actionand in calitate de ombudsman national, ca protector al populatiei vlaguite in fata avidelor si etern galcevitoarelor factiuni politice. A reamintit politicului de datoria sa suprema – anume de a servi intereselor nationale, a dat asigurari cetatenilor ca va face tot ce-i sta in putinta pentru a determina, peste putina vreme, formarea unui guvern aplecat asupra prioritatilor tarii, si nu a agendelor/afacerilor private.
Ramane de vazut daca va si reusi sa duca la indeplinire dezideratul in cauza. Indubitabil insa, tonul moderat al discursului prezidential a venit in intampinarea dorintei electoratului de incetare, fie si temporara, a luptei politice. In acest context gener
