Cititi pe Forum povestea unui mic investitor care si-a deschis" o bucatarie care sa livreze mancare angajatilor de la firmele Bucurestiului". Controale "interesate", conditii stupide si obligatia de a face contract cu Protan. Deocamdata, intrucat CristiB promite sa revina.
"Salut, ma numesc Cristi, am 26 de ani si sunt un bou. Sau am fost foarte bou in primavara lui 2006. Am decis atunci sa rup jugul corporatist. Unul care de altfel nu era atat de stresant pe cat credeam eu la vremea aceea. Am decis ca nu vreau sa ma mai trezesc la opt jumate dimineata pentru a ma duce la serviciu. Vroiam sa am afacerea mea, sa lucrez pe cont propriu si sa ma trezesc la amiaza.
Am stat si m-am gandit cam un an de zile ce as putea face pentru a scapa de sefi. Nu nu. Linistiti-va. Nu imi propuneam sa omor pe cineva. Nici poveste. Imi doream doar sa am o afacere. Una din care sa traiesc decent, sa nu mai am grija zilei de maine si nici sefi.
O sa incerc sa fac o scurta introducere pentru a va da seama de la ce am plecat. Salariu de 2000 pe luna. Lei evident. Colegi de treaba, superiori si mai de treaba. Facut credit de nevoi personale pe zece ani. Cam 15 mii de euro. Rata de vreo sapte opt milioane pe luna.
Ideea de afacere era conturata. O bucatarie care sa livreze mancare angajatilor de la firmele Bucurestiului. Si printre picaturi, pe la domiciliile lor. Buun. Gasit spatiu, amenajat spatiu, facut firma. Gasitul si amenajatul floare la ureche. Aveam ceva experienta in constructii, ceva idei despre cum trebuie sa arate o bucatarie profesionala-lucrasem in facultate ca ajutor de bucatar-insa mult prea putina inteligenta in relatia cu institutiile statului. Dupa ceva eforturi pentru a identifica noile criterii pe care se acorda autorizatiile necesare unui astfel de bussiness am depus actele.
Sfarsit introducere, inceput de
