Corpul uman poate părea o construcţie ciudată: un ansamblu de celule plăsmuite în amniosul primordial, păstrând un echilibru delicat cu oceanul fluid din jur (acel incredibil 90% care reprezintă apa din corpul nostru) – lichid intracelular, lichid extracelular, secreţii, sânge, limfă, lichid cefalorahidian, mediu care le hrăneşte, le apară şi le facilitează îndeplinirea funcţiilor biologice.
Corpul uman poate părea o construcţie ciudată: un ansamblu de celule plăsmuite în amniosul primordial, păstrând un echilibru delicat cu oceanul fluid din jur (acel incredibil 90% care reprezintă apa din corpul nostru) – lichid intracelular, lichid extracelular, secreţii, sânge, limfă, lichid cefalorahidian, mediu care le hrăneşte, le apară şi le facilitează îndeplinirea funcţiilor biologice.
În anumite situaţii, mecanismele perfide ale bolii rup acest echilibru armonios al vieţii şi astfel apar edemele.
Un exces de lichidEdemul este o infiltraţie, un exces de lichid apărut în ţesuturi, care deformează segmentul respectiv şi care poate fi produs de numeroase afecţiuni, de natură diferită şi prin mecanisme distincte. În principiu, orice ţesut, organ sau spaţiu (cavitate) al corpului poate fi inundat de lichid, dar ne vom referi în continuare la edemele membrelor (braţ, mână, picior), mai vizibile, ale căror modificări ne pot alarma din timp despre existenţa unei stări patologice.
Segmentul cu edem se umflă, pielea se întinde, iar la apăsare rămân imprimate nişte depresiuni persistente. Edemul poate fi localizat sau generalizat, se poate instala brusc sau lent, poate fi discret sau notabil şi se poate însoţi de modificări de culoare sau temperatură locală.
Nu toate edemele sunt patologice. Căldura, imobilitatea într-o anumită poziţie, sarcina (prin modificările hormonale şi staza mecanică), sindromul premenstrua
