- Comentariu - nr. 180 / 30 Septembrie, 2008 Urmarind programele de televiziune, nu poti sa nu constati cum, pe ecranele unora, se prezinta, aproape in exclusivitate, scene (aspecte) din viata politicienilor, a maharilor zilei, a celor care, in campaniile electorale, ne spun lucruri in care nici ei nu cred. In schimb, despre tarani se mai vorbeste azi doar la inundatii, despre muncitori, numai cand ies in strada sa-si revendice drepturile, despre pensionari, doar cand le cresc pensiile sau se lupta cu jandarmii pentru biletele de tratament, iar despre intelectuali, nici atat. Ca de altfel, nici despre mineri sau muncitorii romani plecati in strainatate (desi aduc in tara mai multi bani decat toata economia precara a Romaniei!). Cum sa nu-ti produca greata, cand vezi cum, pe un canal, ti se prezinta "mirii anului", intr-un living somptuos, sau cand, pe un altul, este infatisat, invariabil, acelasi agramat Gigi Becali, improscandu-si cu noroi jucatorii (dupa ce i-a umplut de bani!)? asta, in timp ce, pe un alt canal, vezi, prin contrast, oameni cu fete brazdate, imbatraniti inainte de vreme, in lupta cu fel de fel de nedreptati pe care le produc (in)justitia si potentatii zilei. Cineva spunea ca, pe la tara, oamenii politici vin, dar nu plang, ca sa nu creasca nivelul apelor. Unii ii mai ajuta in construirea de locuinte _ ca banii unora au fost scosi si din buzunarele taranilor. Dar cum? In fata camerelor de luat vederi si prezentandu-l pe Dumnezeu ca pe un amic intim. Asta nu mai este fapta crestineasca, ci propaganda politica de imagine. Poti sa nu scuipi (chiar daca nu-i frumos), cand vezi, pe la stirile de seara, mostrele de tupeu ale "alesilor", care si-au votat cu doua maini costurile propriei cazari, sau care, in dispretul miilor de tineri fara locuinte, au votat o lege prin care pot cumpara vilele (casele) de protocol in care locuiesc ( pe chirii simboli