Partidele s-au aliniat la start pentru alegerile din 30 noiembrie, alegand pentru scenariul de lan­­sare a candidatilor modelul american al con­ven­tii­lor, cu multa lume, lumini, discursuri mobili­za­toa­re, entuziasm. Mai taranesti decat originalul, spec­tacolele de la noi arata in mod cert ca lu­mea politica romaneasca, totusi, s-a schimbat: pe­sedistii arata azi cam cum aratau liberalii prin 1992. In fata unui electorat indiferent (pentru ca absenteismul este marea problema a acestui scrutin) si confruntat cu noul sistem asa-zis uni­no­minal, partidele incearca din rasputeri sa-si mo­bilizeze activistii din teritoriu si sa starneasca in­teresul mass-media. Sambata, 27 septembrie, a fost randul PSD+PC sa-si lanseze candidatii printr-un "congres ex­tra­or­dinar", in fapt, doar o adunare festiva cu 10.000 de oameni adusi din toata tara. Extraordinar a fost spectacolul: sala Romexpo poleita toata in rosu, de la mocheta pana la panouri plasmatice, lo­zinci, jachete, steaguri si stegulete, cocarde si cra­vate. Fond muzical cosmopolit, efecte lumi­noa­se disco, o coregrafie studiata, cu multe im­­bra­tisari tovarasesti, surprize (Radu Mazare cos­tu­mat in muncitor, cu cascheta si lopata in ma­­na) si bonusuri show biz (Costel Busuioc proaspat membru PSD, dar "neutru"(?). Au ramas departe reu­niunile similare ale FSN, FDSN, PDSR si chiar PSD, cu muzica populara, sarbe si stergare. Dar dincolo de machiajul de circumstanta si de ambalajul stralucitor, nu s-a schimbat nimic in PSD. Reforma anuntata n-a avut loc. Grupul de la Cluj care a initiat-o nu mai exista. Coruptii din partid raman in prima linie. Doar Ana Birchall, vic­tima a unei marsave manipulari pe Internet, a fost exmatriculata pudic. Din tot efortul lui Dan­cu & Rus & Puscas n-a ramas decat "prosta­na­cul", Mircea Geoana, zmeul de hartie ridicat sub ochii uimiti si iritati ai batranului Iliescu, intr-un con­gres