Planul Administratiei Bush de salvare a sistemului bancar a fost respins luni de Congresul Statelor Unite. Respingerea planului este un lucru bun si actuala criza nu ar fi avut loc, daca aceeasi administratie care propune acum solutii discutabile nu ar fi impins ea insasi institutiile bancare in colaps, sustine Jeffrey Miron, profesor de economie la universitatea Harvard, citat de The Money Channel.

Criza financiara americana isi are originile in politicile defectuoase ale guvernului federal si nu in piata imobiliara. Prin sustinerea Fannie Mae si Freddie Mac guvernul a incurajat institutiile financiare sa adopte politici riscante de creditare, sustin analistii. Creditele sub-prime au fost mai mult decat o relaxare a creditului. A fost o abandonare a politicii rationale si prudente si o angajare iresponsabila in acordarea de imprumuturi indiferent de capacitatea rambursare . Creditarea sub orice critica a dus la o cererea artificiala de proprietati imobiliare. Faptul ca guvernul poarta responsabilitatea pentru acest dezastru financiar si imobiliar trebuie sa fie motiv suficient pentru a exclude autoritatile din procesul de solutionare a crizei, a mai declarat Jeffrey Miron.

Alternativa logica la propunerile lui Paulson si Bernanke este falimentul companiilor respective. Falimentul nu presupune disparitia fizica ci doar schimbarea proprietarului. S-a intamplat cu multe companii energetice sau aviatice si cu toate acestea lumea continua sa zboare si sa acceseze utilitati.

Argumentul lipsei creditarii si a dezastrelor pe care fenomenul le implica este unul fals. Institutiile financiare actuale refuza creditarea unor proiecte viabile tocmai pentru a forta mana guvernantilor sa adopte planul de salvare. Proiectul propus este favorabil bancherilor falimentari pentru ca le preia investitiile paguboase facute in mod constient si le plase