Evaluare negativa In ultimul timp, s-a discutat mult despre imaginea ora­se­lor asa cum se prefigureaza in urma numeroaselor in­ter­ventii edilitare post-1989. Nemultumirea e aproape generala, fiind exprimata nu atat de edili si profesionisti (sic!), cat de populatie, indiferent de apartenenta socio-culturala. Reactii apropiate au exprimat si strainii, turisti ori rezidenti, cadre tehnice sau diplomati. Amploarea in­sa­tisfactiei a devenit evidenta in timpul alegerilor locale, ea putand fi evaluata din inventarul presei scrise ori vorbite. O prima pozitie (concentrata pe efecte) vis-à-vis de si­tuatia jalnica a oraselor si a peisajului national a luat Ordinul Arhitectilor prin Declaratia de la Cluj, invitand partile implicate la revizuirea filozofiei imobiliare. Dar sin­gu­ra analiza detaliata (cu focalizari indeosebi pe Capi­ta­la) se gaseste, deocamdata, in raportul unui grup de or­ganizatii obstesti, raport intitulat Bucuresti - un de­zas­tru urbanistic. Concluzia este ca degradarea con­for­tului fizic (conditiile de viata) si moral (satisfactiile de ordin cultural) din localtati si in afara lor deriva din agre­sa­rea fondului istoric de calitate si inmultirea interven­tii­lor noi discutabile. Orizontul de asteptare Problema abordata se inscrie in domeniul complex al "urbanismului" conturat abia in ultimul secol, desi ome­ni­rea avea o experienta multimilenara in constructia de asezari omenesti. A fost nevoie de implementarea noilor filozofii sociale ale diverselor revolutii europene pentru a face saltul de la activitatea practica la disciplina doc­tri­na­ra. Intr-o definitie succinta, urbanismul (incluzand si ame­najarea teritoriului) este stiinta de sinteza care se ocu­pa constient de folosirea spatiului in interesul corelat al colectivitatilor si indivizilor. In Legea privind amenajarea teritoriului si urba­nis­mul se spune ca "teritoriul Romaniei (...) (parte