"Politic nu era momentul - mai ales cand acest mecanism, de cooperare si verificare, este in derulare - ca parlamentul sa introduca modificari legislative cu amendamente care sa ridice anumite semne de intrebare. Din punct de vedere politic, este un demers hai sa-i zicem inoportun" - C.P. Tariceanu, referindu-se la schimbarea modalitatii de numire a sefilor parchetelor. Si apoi se mira unii, convertiti ocazional la parlamentarism, ca institutia are o imagine atat de proasta, scrie Doc, pe blogul lui.

Sigur ca are, pentru ca politicieni iresponsabili arunca in capul institutiei deciziile "inoportune". Ca si cum ar fi votate de banci, nu de politicieni; ca si cum de vina ar fi modelul de regim parlamentar, nu modul in care il folosesc si-l abuzeaza ei. De altfel, dl Tariceanu a fost secondat de ministrul Predoiu, care a aruncat responsabilitatea deciziei, din nou, catre institutia numita Parlament.

Si trebuie sa adaug aici, oricat ar parea de ciudat in stricaciunea noastra de sistem politic, ca intr-o democratie parlamentara responsabilitatea guvernarii este asumata solidar; nu exista o separare pe institutii, caci vointa politica trebuie sa fie comuna.

Pentru o democratie (la fel cum e probabil si pentru oficialii europeni) scuza "nu guvernul e de vina, ci parlamentul" suna ca un non-sens absolut. Fie guvernul se bucura de increderea parlamentului si guverneaza in acord cu vointa politica a majoritatii; fie asta nu se intampla si guvernul demisioneaza.

Daca guvernul Tariceanu n-a facut-o inseamna ca e de acord cu votul parlamentului in aceasta chestiune importanta. Cum asta e norma democratica, ma tem ca explicatiile oferite de inaltii oficiali romani suna la Bruxelles a papagaleza pura.

De asemenea, ce spun mai sus este valabil si daca in parlament s-ar fi format o alta majoritate politica decat cea care compun