Pe vremea lui Ceauşescu, orice pornire a maselor împotriva sistemului era aspru pedepsită de dictatorul de atunci, multe persoane sfârşind bătute de Securitate sau omorâte prin „celebrele lagăre ale comunismului“.

După Revoluţie, locul Securităţii a fost luat de mineri, aceştia făcând, la comanda liderului de atunci, instrucţie cu orice student sau intelectual ce ridica nasul din pământ şi avea pretenţia să-i fie respectate drepturile.

Probabil adept al practicilor de atunci, patronul Ştiinţei dă dovadă, de fiecare dată când are ocazia, că ştie bine lecţia şi cunoaşte cum să umilească şi să abuzeze mulţimea. Fără să-l deranjeze că e posibil să mai fie şi nevinovaţi atinşi de acţiunile sale, dictatorul de la oficială dă ordine după bunul său plac şi face, cu largul aport al jandarmeriei (cei mai noi sclavi ai săi) şi al stewarzilor, „ce vrea muşchii lui“.

Ultima ispravă s-a petrecut la meciul cu FC Braşov când, deranjat vădit de faptul că nu poate să-i bată cu motiv pe contestatarii săi, acesta şi-a trimis iscoadele să fure bannerele care îi mai iritaseră vederea şi la meciul cu Timişoara. Dacă atunci nu le-a putut lua din motive pe care vi le voi împărtăşi imediat, de data aceasta, fiind mai puţini, dictatorul a făcut ce a vrut cu contestatarii, dar şi cu cei din preajma sa sau cu cei care aveau feţe dubioase. Bătaie, amenzi şi dosare penale, toate pentru ca persoanele vizate de acţiunile demne de tot râsul ale jandarmeriei să aibă o justificare.

Iată cum au pornit aceste frustrări defulate sâmbătă:

1) Dictatorul anunţă, ca argument pentru interdicţia din Ştefan cel Mare, că la meciul cu Timişoara „duşmanii echipei“ or să producă daune şi or să distrugă stadionul „Extensiv“. Lucru dovedit ca mincinos, deoarece contestatarii au încurajat echipa, nu s-au luat la trântă cu forţele de ordine şi nici cu ceilalţi suporteri care îi admonestau. Singu