"Vom mai vedea băi de mulţime, acest instrument de imagine nu a murit şi are şanse puţine să moară. Se vor folosi de el mai ales cei care candidează pe spaţii mari, la preşedinţie de pildă. Iată de ce Traian Băsescu rămâne pe mai departe campionul îmbăiatului, chiar dacă asta nu face, neapărat, politica lui mai curată."

Deşi nu e trecută oficial pe lista tehnicilor consacrate de comunicare politică, ală­turi de scrisoarea directă, afişaj, spoturi, pliante, tricouri, baloane sau evenimente cu cântări şi cârnăciori, baia de mulţime există de când lumea. Uneori a fost practicată prudent, politicianul băga doar un picior în baie înconjurat de gărzi numai ochi şi urechi. Marile defilări triumfale ale lumii antice sau moderne, când lide­rul defilează el însuşi sau numai asistă la eveniment aşezat la o tribună, sunt ase­menea băi moderate de mulţime. Le-am putea spune şi duşuri.

Alteori, politicianul coboară direct şi curajos în mijlocul alegătorilor şi gărzile, numai ochi şi urechi, devin gărzi numai umeri şi coate. Acest tip de "baie" e specific lumii moderne şi democratice, lide­rul antic sau feudal nu dorea să arate că între el şi omul de rând nu e nicio opre­lişte şi nicio diferenţă. Dimpotrivă.

Prin definiţie, baia de mulţime presu­pu­ne o mulţime. Ea se adună în orice fel de localitate sau chiar în afara lor, în poieni, pe şosele, oriunde e cazul. Mulţi­mea e de dimensiuni variabile, constituită cu absolut oricare motiv: sărbătoare locală, eveniment religios, miting electo­ral, eveniment artistic sau sportiv, emoţia de după fenomene ale naturii aducătoare de pagubă sau, pur si simplu, ca să-l vadă pe respectivul om politic ştiut doar de la televizor. Un singur tip de mulţime nu corespunde nevoilor liderului doritor de baie: cea adunată în scopul declarat de a-l lua la bătaie sau măcar la rost.

Filmul eveniment