Mi-a venit in minte expresia latina, rara avis, auzind de o remarca rostita de un cadru didactic. In prima zi de an universitar, intr-un amfiteatru plin de bobocii impresionati de importanta momentului, persoana de la catedra a incercat sa-i motiveze printr-un discurs menit sa atinga sensibilitatea studentilor. Printre altele a facut referire la efortul financiar al parintilor de a-si trimite copiii la scolile inalte! Nimic de reprosat. Asa este. Pentru ca nu sunt prea multi aceia care vin la volanul unei masini recent inmatriculate sau purtand inca tablita rosie, ca sa vada tot omul ca e o masina “ultimul racnet”, cadou de inceput de cariera studenteasca. Si nici domnitele cu aer de aristocrata ratacita printre muritorii de rand nu sunt cu miile printre boboci.
Majoritatea studentilor sunt copii “postrevolutionari” ai caror parinti vor face orice efort ca sa-si stie copilul cu o treapta mai sus, vorba poetului. Si nu va fi usor sa tina pasul cu cei din sfera celor 300 , asa cum nu a fost usor nici pe vremea cand elita insemna casta celor 10.000! Pentru ca totul are un pret. Primele zile de “scoala” vor trece cu memorarea cifrelor: la ce ora, in ce sala se tin cursurile, cat costa o absenta, cat face o absenta de la laborator, dar un examen, dar o reexaminare? Si explicatiile curg garla, bobocii asculta. Si cei cativa bugetati stau cuminti, imbujorati. “Oricum, nu sunteti decat vreo 5, nu-i asa?”
Se rusineaza de parca ar fi o crima sa intri la “buget” pentru ca n-ai trecut precum gasca prin apa prin anii de liceu! Cei multi, cei care vor scrie verbul la infinitiv (si dupa licenta luata pe bani), cu doi “i”se uita cu superioritate la “tocilarii” care nu vor sa scrie cu “doi de i”nici azi, nici maine, preferand sa fie pasari pe cale de disparitie!
Mi-a venit in minte expresia latina, rara avis, auzind de o remarca rostita de un cadru didactic. In pr
