Bolta rece, Singapore, restaurantul de la Casa Monteoru. Locuri de întâlnire, începând din anii ’60, ale boemei artistice bucureştene. Un personaj mărunt, brunet, de obicei hirsut, era Bolta rece, Singapore, restaurantul de la Casa Monteoru. Locuri de întâlnire, începând din anii ’60, ale boemei artistice bucureştene. Un personaj mărunt, brunet, de obicei hirsut, era nelipsit din grup. Se numea Florin Pucă.
Se născuse în Bucureşti, în 1932, şi, la nouă ani, rămăsese orfan de ambii părinţi. În 1948, începe o existenţă zbuciumată. Se angajează ca difuzor de ziare, învaţă meseria de retuşor al imaginilor tipografice, devenind salariat al Combinatului Poligrafic “Casa Scînteii”.
La terminarea stagiului militar, lucrează pentru fotografi particulari la nunţi, baluri sau hore săteşti. La mijlocul anilor ’50 se angajează ca retuşor fotograf la Editura ESPLA şi, apoi, la Meridiane. În 1966, devine liber profesionist. Desenele sale sunt publicate în reviste literare şi în almanahuri. Scrie versuri, apreciate de critică. Joacă în roluri episodice în filmele “Toate pânzele sus”, “Mere roşii”, “Iancu Jianu”.
Realizează, în colaborare cu regizorul Adrian Petringenaru, filmul de animaţie “Călătorie lungă”, distins cu Premiul ACIN pentru grafică şi cu Diploma de Onoare a Festivalului de la Salonic. Din 1969, desenele sale, vădind o forţă imaginativă incredibilă şi o fineţe a desenului rar întâlnită, ilustrează volumele unor cunoscuţi scriitori ca Leonid Dimov, Mircea Ivănescu, Gheorghe Pituţ.
Expoziţii personale de desen şi caricatură, un album monografic semnat de Modest Moraru (1974) jalonează existenţa acestui personaj de mare fineţe intelectuală şi dotat cu un talent nativ excepţional. Existenţă ce se sfârşeşte în 1990. A rămas amintirea acestui boem autentic, la care pasiunea pentru artă a împins în plan secund până şi mi
