Unele femei din localităţile de graniţă din Delta Dunării îşi aduc copiii pe lume în Ucraina. Motivul: în caz de urgenţă, spitalul „de la ruşi“ e mai la îndemână. Sursa: Codrin Prisecaru

1 /.

În 1985, presa sovietică publica o poveste care, retrasată peste ani, defineşte un spaţiu şi pe oamenii ce-şi duc veacul pe aici. „Să fii sănătos, Daniel!“, îi urau publicaţiile din Ucraina acelor vremuri unui băieţel de 10 ani din România, salvat numai după ce fusese trecut, cu barca, la ucraineni. Peste 20 de ani, băieţelul din poveste avea să refacă drumul către spitalul unde a fost operat, de data asta bărbat în toată firea şi responsabil, ducându-şi nevasta să nască „la ruşi“.

Oamenii din Chilia Veche sau Periprava ştiu de când sunt ei prin părţile alea că, dacă-i vorba despre naşteri sau despre orice gen de urgenţă medicală, hotarul şi piedica diplomatică dintre cele două ţări devin o întindere de apă ca oricare alta. Chiar şi acum, când aici e graniţa Uniunii Europene. Şi nici nu prea contează că, din 2004, aici s-a deschis o clinică dotată de Fundaţia „Principesa Margareta“, unde doctorul din sat se gospodăreşte cât îi stă în putinţă. Cazurile care nu pot aştepta şalupa de la Tulcea, inclusiv naşterile cu complicaţii, sunt trimise cu barca, peste graniţă. Aşa ajung copiii românilor din Deltă să fie aduşi pe lume „la ruşi“, cum le zic localnicii vecinilor de peste apă.

Probabil că atunci când s-a îmbolnăvit, în copilărie, numitul Daniel Gurienco, locuitor al localităţii de frontieră Chilia Veche, nu şi-a imaginat vreo clipă ce va urma. În 1985, Daniel îşi serba împlinirea frumoasei vârste de 10 ani cu dureri abdominale crunte, într-un spital ucrainean. Medicii ruşi i-au adus cadouri cu nemiluita, a fost frumos, mai ceva ca în sânul familiei, la Chilia-n port. În urma acestei călătorii forţate, în scopuri medicale, Daniel Gurienco