Premierul Calin Popescu Tariceanu ii invidiaza pe studenti pentru oportunitatile pe care le au si care erau inaccesibile generatiilor trecute. Sigur ca, dintr-un punct de vedere, are dreptate.
Actualii studenti sunt de invidiat pentru ca, datorita intrarii Romaniei in UE, pot pleca mai usor in strainatate in urmatorii ani de studiu sau dupa terminarea facultatii.
Daca ne uitam insa in tara ma indoiesc ca premierul are foarte multe motive sa-i invidieze pe tinerii de astazi si chiar mai putine dintre acestea se datoreaza cabinetului sau.
Cursa cu obstacole
Anii facultatii sunt pentru multi studenti o adevarata cursa cu obstacole pentru suprevietuire. Bursele sunt mici si, cum de obicei ei nu prea merg la vot, nici nu au sanse prea mari sa beneficieze de o marire. Cazarea este marele examen al fiecarei toamne, mai ceva ca sesiunea de reexaminare.
Cei mai norocosi sau mai iuti de spaga prind un loc in camin, si cativa pot ajunge chiar intr-unul renovat. Mai exista insa destule camine mizerabile, pline de moloz, cu peretii cocoviti si mucegaiti, cu robinete stricate, faianta sparta, paturi desfundate, si prin tevile carora apa calda este o raritate. Cat despre soboloani si soareci, sunt si ei chiriasi cu acte in regula.
Cei mai multi dintre studenti nu au insa parte de un loc in camin, cat de mizerabil ar fi el. Si-atunci sunt nevoiti sa stea in chirie, care lunar costa cel putin 300 de euro. Chiar daca se grupeaza, cei mai multi bani se duc pe cazare. Adaugati la asta cel putin mancarea, care in Romania este foarte scumpa, si cartile, un lux absolut necesar pentru orice viitor licentiat.
Asa ca, ma tem, studentii sunt nevoiti sa-si ia cel putin o slujba careia ajung sa ii aloce mai mult timp decat studiilor prin care trec, multi, la minima rezistenta. Cum putem vorbi atunci de competenta
