Actriţa trăieşte la Londra şi joacă în filme sau seriale străine, alături de mari actori ca Liam Neeson, Robert Carlyle sau Julie Delpy.Anamaria Marinca a devenit o actriţă apreciată şi premiată în lumea întreagă, ghidându-se după principiul NTP („Not To Play”). „Să nu joci teatru” - nici măcar pe scenă. Cezar Paul-Bădescu: Am observat, din discuţiile cu mai mulţi care au văzut “Boogie”, că mai degrabă se recunosc bărbaţii în povestea filmului, decât femeile. Cum vedeţi, ca femeie, filmul acesta?

Anamaria Marinca: Eu m-am imaginat în filmul acesta mai mult decât m-am recunoscut, pentru că nu am trecut nici prin experienţa unei căsnicii, nici prin cea de mamă. Şi nici rolul de mamă nu-l mai jucasem vreodată înainte. Cu maternitatea, treceam deja într-o altă etapă - şi a experienţei mele de actriţă, şi de femeie.

Asta în legătură cu personajul pe care l-aţi jucat. Dar cum vedeţi lumea bărbaţilor de care se vorbeşte în film?

O să zâmbiţi, dar o înţeleg mai bine, pentru că am crescut cu foarte mulţi prieteni, am un frate mai mare, am jucat fotbal în copilărie. Prietenii mei din liceu, de care sunt în continuare foarte apropiată, sunt majoritatea băieţi. Am crescut printre băieţi şi le cunosc lumea.

Spunea şi Radu Muntean, regizorul filmului, că, practic, spectatorii se împart în două: cei care sunt de partea Smarandei şi cei care ţin partea lui Boogie. În ce tabără vă încadraţi?

Întotdeauna bărbaţii-copii se vor identifica cu Boogie şi soţiile lor se vor identifica cu Smaranda. În şcoală, înveţi că personajul tău are dreptate întotdeauna. De fapt, fiecare personaj are dreptatea lui. Anamaria Marinca crede în complexitatea şi emoţia poveştii filmului “Boogie” şi asta m-a atras la scenariul lui. Cred că amândoi au dreptate.

“Nu am avut niciodată orgolii sau invidii legate de mese