Peste exact doua luni, incep discutiile despre formarea noului guvern. Asa cum ni se arata in acest moment, pare ca mai toate fortele politice importante isi concentreaza atentia si efortul pe adjudecarea fotoliului de prim-ministru.
Calculul, la prima vedere, e simplu: partidul care da viitorul premier va avea la dispozitie butoanele pe care trebuie sa apese pentru formarea noului cabinet, ceea ce inseamna distribuire de portofolii si, prin urmare, asezarea omului potrivit la locul potrivit. La o privire mai atenta insa, noul prim-ministru, oricare va fi el, nu va beneficia nici pe departe de libertatea alcatuirii unui guvern, ci va trebui sa se multumeasca, in cel mai bun caz, cu rolul de negociator al unei formule guvernamentale.
Explicatia e simpla: a mai ramas prea putin timp pana la alegerile din 30 noiembrie pentru a mai putea lua in calcul rasturnari spectaculoase de situatie care sa duca la castigarea detasata a alegerilor de catre un singur partid.
Prin urmare viitorul guvern va fi unul de coalitie – nici o surpriza – dar, odata cu aceste alegeri, se va negocia intens chiar pe marginea desemnarii noului premier. Cu alte cuvinte, partidul care va dori sa aiba functia de prim-ministru va fi obligat sa cedeze posturi importante in viitoarea formula guvernamentala.
E greu de crezut, bunaoara, ca, intr-o eventuala alianta PSD-PNL cu Geoana premier, pesedistii vor putea sa pastreze, pentru ei, si portofoliile cu greutate cum ar fi cele de la finante, transporturi, administratie si interne sau justitie. Calculul e valabil pentru orice alta formula, fie ea de tip PSD - PD-L sau PD-L - PNL. In balanta pe care se va cantari cat valoreaza fiecare minister in bani si imagine, ocuparea scaunului de prim-ministru va atarna greu.
Si fara beneficii majore pe termen lung. Asa cum nu se poate vorbi despre o guvernar
