Ca un baietandru exclus din jocurile celor mari, partidul lui Emil Boc asista de pe margine la batalia politica intre PSD si PNL. Incearca sa se faca remarcat, tropaie, striga, se lauda. L-a uns purtator de cuvant pe superprimarul Liviu Negoita. Si-a dezbatut „informal“ programul de guvernare cu analistii politici in fata camerelor de luat vederi.
Expediaza zilnic catre competitori declaratii provocatoare. Nimic. PDL este ignorat, cel mult tratat cu indulgenta plina de batjocura de catre PSD si PNL, care se poarta ca si cum numai ele ar conta.
Precampania electorala este dominata de schimburile de „amabilitati“ intre liderii liberali si cei social-democrati. Nu trece ziua fara o declaratie belicoasa si cel putin un raspuns pe masura. Salvele de artilerie fac bolta pe deasupra PDL, atins doar de vreo ironie ratacita. Mircea Geoana le reproseaza liberalilor ca „reduc Romania la Bucuresti si Bucurestiul la Primaverii si la cartierul Baneasa“, si patru lideri PNL importanti ii dau replica. Puiu Hasotti il acuza de demagogie pe Mircea Geoana, iar PSD raspunde pe zece voci.
Dansul in doi tine de mai bine de o saptamana, iar PDL nu a reusit sa le starneasca interesul nici macar cu provocarea de ieri a lui Theodor Stolojan, care afirma intr-un interviu ca „superficialitatea lui Tariceanu este induiosatoare“ si ca „Geoana ar promite si Marea Neagra“. Acuzatiile pe care le formuleaza continuu unii impotriva celorlalti sunt nu numai inofensive, ci servesc ca lansatoare pentru mesajele electorale proprii legate de nivelul de trai, locuinte si alte teme dragi celor doua partide. Din repertoriul de replici cotidiene lipseste, evident, chestiunea coruptiei. Criticand „guvernarea de stanga“, Calin Popescu- Tariceanu nu a pomenit despre problemele in justitie ale fostilor demnitari PSD si a sfarsit laudandu-l pe Adrian Nastase, care, daca ar fi putut,
