Suntem la inceputul unei campanii electorale care se anunta extrem de agitata. Daca va fi respectat calendarul sindical, luna ramasa pana la vot va fi presarata cu greve, de avertisment si generale, si mitinguri, toate avand o singura revendicare majora - salarii mai mari.

Influenta asupra intregului proces electoral ar putea fi covarsitoare.

In primul rand, daca functionarii publici se tin de cuvant si intra in greva generala pe termen nelimitat pe 13 noiembrie, este posibil sa nu mai avem alegeri pentru ca nu mai are cine sa le organizeze in mod efectiv.

Asta n-ar fi insa niciun castig pentru sindicalistii carora li se promit mari avantaje post electorale dinspre Cotroceni, PD-L si PSD. Sansele sa mai obtina ceva de la acest guvern sunt mici, asa ca alegerile se pot dovedi mai profitabile.

Continutul campaniei va fi cu siguranta marcat de luna protestelor, daca ele vor avea amploarea anuntata. Practic, este foarte putin probabil sa se mai discute despre orice altceva decat despre salarii si bani. Cine cat promite si cum tine criza la granitele Romaniei. Avem asadar toate sansele sa vedem o campanie ca o licitatie. Cine da mai mult si de cand.

In aceste conditii, votul uninominal va depinde cu mult mai putin decat era de asteptat de personalitatea candidatului. Va fi votat preponderent partidul, in functie de politica salariala promisa.

Luna de greve care vine ar putea avea un efect puternic asupra prezentei la vot. Grevele din scoli, spitale si alte institutii publice ii vor exaspera si pe cei care nu sunt bugetari, exasperare care poate functiona foarte bine ca imbold catre urne.

Scrutinul, care se anunta destul de anost, capata, iata o mare tensiune, absolut necesara pentru mobilizarea electoratului. Multumirea si calmul genereaza de obicei absenteism.

Cine pierde, cine cast