Daca cineva ar fi afirmat, in 1990, ca optsprezece ani mai tarziu, in 2008, liberalii vor face o alianta de guvernare cu FSN (stramosul direct al PSD), toti cei care mizau atunci pe o schimbare profunda a structurilor Romaniei ar fi tipat de indignare, ar fi pretins ca profetul respectiv cobea in mod inadmisibil;

Daca la inceputul actualei legislaturi, in 2004-2005, un calomniator al statului de drept ar fi prognosticat ca Parlamentul va calca in picioare principiul sacrosanct al separarii puterilor si va decide cine trebuie anchetat de Procuratura si cine nu, ar fi fost trimis el insusi direct la Procuratura pentru calomnie;

Daca in decembrie 2006, dupa sedinta Parlamentului in care dl Basescu condamna comunismul, sub huiduielile demente ale d-lui Vadim Tudor, cineva ar fi riscat sa spuna ca nici doi ani mai tarziu se va schita o colaborare intre deputatii ramasi in afara "celor 322" (adica "loialul" PD-L) si grupul PRM, asa jumulit de demisii cum este, acelasi sincer militant pentru democratie ar fi strigat ca autorul profetiei bate campii;

Daca, in acelasi sfarsit al anului 2006, s-ar fi gasit un inspirat care sa profetizeze ca dl Patapievici, unul dintre principalii stalpi ai condamnarii comunismului si ai punerii la stalpul infamiei a d-lui Vadim Tudor, va fi controlat de cei cu care s-a aflat in cel mai mare conflict (si care nu pot avea nici o urma de obiectivitate), dl Funar si dl Adrian Paunescu), am fi declarat ca respectivul profet e atins de paranoia;

… si asa mai departe.

Exista o mare deosebire intre luptele politice pana in anul 2004 si cele care au jalonat actuala legislatura. Cele anterioare, asa pline de combinatii obscure cum vor fi fost, aveau totusi meritul ca respectau – cel putin aparent – liniile de demarcatie ale partidelor. Lupta parea – chiar daca nu era – ceva mai clara. Ceea ce permitea alegatorului sa