De cum bate la porţile oraşului, după un drum sinuos de sute de kilometri, raul Damboviţa se asaza egal la picioarele bu­cu­res­tenilor, in albia sa din beton. Unii il contemplă seara, la pas de pro­menadă, la lumina chioară a urbei, alţii, împinşi de sărăcie, stau cu orele la malul său prinşi de capătul unui băţ în speranţa că vor prinde ceva care să le amor­ţească foa­mea. Dar, dincolo de ape, dincolo de coama vă­lurită doar de adi De cum bate la porţile oraşului, după un drum sinuos de sute de kilometri, raul Damboviţa se asaza egal la picioarele bu­cu­res­tenilor, in albia sa din beton. Unii il contemplă seara, la pas de pro­menadă, la lumina chioară a urbei, alţii, împinşi de sărăcie, stau cu orele la malul său prinşi de capătul unui băţ în speranţa că vor prinde ceva care să le amor­ţească foa­mea. Dar, dincolo de ape, dincolo de coama vă­lurită doar de adi De cum bate la porţile oraşului, după un drum sinuos de sute de kilometri, raul Damboviţa se asaza egal la picioarele bu­cu­res­tenilor, in albia sa din beton. Unii il contemplă seara, la pas de pro­menadă, la lumina chioară a urbei, alţii, împinşi de sărăcie, stau cu orele la malul său prinşi de capătul unui băţ în speranţa că vor prinde ceva care să le amor­ţească foa­mea. Dar, dincolo de ape, dincolo de coama vă­lurită doar de adierile vântului, bătrâna Dâm­­boviţă are se­cre­tele sale nebănuite, ştiu­te doar de scafandrii militari de la ISU "Dealul Spirii" care, mereu, coboară în pân­tecele ei în­tu­ne­coase.

Cei 22 de kilometri în care râul şerpuieşte prin Bucureşti au de­venit, din cauza ho­ţilor, a in­dolenţilor sau­ a inconştienţilor, un uriaş focar de infecţie, un depozit subacvatic în care zac laolaltă, cufundate în mâl, hoituri de animale, cauciucuri, case de bani sau chiar ma­şini întregi.

Ce găsesc scafandrii de la ISU "Dealul Spi­rii" pe fundul râului Dâmboviţ