Inginerii români au proiectat în anii ’80 modelul IAR-95, primul supersonic de producţie autohtonă. URSS şi NATO au boicotat proiectul românesc, care avea nevoie de un motor puternic. Specialiştii susţin că România este prea săracă pentru a echipa acest avion la standardele NATO. România are propriul proiect de avion supersonic multirol, dar costurile de producţie nu ne permit să dezvoltăm un asemenea aparat, a declarat ieri Cătălin Nae, directorul Institutului Naţional de Cercetări Aerospaţiale (INCAS) „Elie Carafoli“ Bucureşti. INCAS a proiectat în anii ’80 modelul IAR-95 (cod NATO: „Spey“), care trebuia să devină avionul supersonic românesc al Forţelor Aeriene Române (FAR). Ca şi în proiectul YU-ROM (IAR-93 „Vultur“), ţara noastră a încercat o colaborare cu Iugoslavia, însă sârbii au refuzat deoarece voiau să dezvolte propriul model de supersonic, „Novi Avion“. În consecinţă, inginerii români au început să caute soluţii. Ei au realizat mai multe concepte, în diferite configuraţii (monoloc, biloc, monomotor, bimotor, unul sau două ampenaje verticale etc.). Machetele au fost testate în tunele aerodinamice, iar în final a fost aleasă soluţia unui monoloc monomotor, aproape similar cu avionul FC-1 Chengdu/JF 17 Thunder, produs prin colaborarea Chinei cu Pakistanul în anii ’90. De altfel, multă lume crede că proiectul IAR-95 a fost folosit de chinezi, în baza bunelor relaţii dintre guvernele comuniste ale celor două ţări.
Motorul, bată-l vina! În anii ’80, industria românească de profil era insuficient dezvoltată şi nu putea produce un motor destul de puternic pentru supersonicul IAR-95. Se spune că românii au făcut demersuri pe lângă producătorul britanic Rolls Royce, însă NATO a refuzat să livreze către ţara noastră astfel de produse, în ciuda relaţiilor bune de la acea vreme dintre România şi Occident. URSS nu avea nici ea interesul ca România să dezvol