O generatie pierduta pentru inca patru ani, care in ultimii patru a devenit adversar atat al puterii, cat si al opozitiei. Acesta e cel mai previzibil rezultat al alegerilor parlamentare din noiembrie.

Rand pe rand, toate temele tari care i-au adus la putere s-au spulberat in derizoriu. PD-L, PNL si Traian Basescu n-au ajuns ce sunt astazi pentru punctul de pensie. Acel procent subunitar smuls de actualul presedinte, in noiembrie 2004, in ultima ora dinaintea inchiderii urnelor n-a fost un cadou de buna purtare. L-au votat in extremis zeci de mii de tineri pentru a fi lasati sa respire. Sa-si poata cladi cariere fara spaga si umilinte, sa nu-si mai vada votul transformat in privilegii de casta si, in ultima instanta, sa simta ca a meritat sa se fi nascut in Romania.

Sunt vorbe mari doar pentru cine n-a incercat macar sa-si imagineze ca poate fi si liber. In patru ani numarul lor a crescut si i-a mai „infestat“ si pe altii, astfel ca azi avem deja o masa critica. Una care raspunde sec: nu ne mai intereseaza. Peste doua treimi din generatia tanara (70%, conform unui sondaj publicat ieri) declara ca nu are nici un model de viata in Romania, iar jumatate - ca nici macar nu stimeaza pe cineva. Acesta e raspunsul unei intregi generatii la ceea ce nu s-a-ntamplat de fapt nici in acesti ultimi patru ani. Pentru ca avem un nou sistem electoral menit, chipurile, sa grabeasca reforma clasei politice, dar singurii care dau semne, vagi si ele, sa dispara din ea sunt „dinozaurii“. Dar cauzele n-au de-a face cu politica, ci cu biologia. Ce n-au inteles, pentru ca nici nu i-a interesat, de fapt, pe cei care predicau si predica in continuare asanarea clasei politice, e ca ea trebuia sa inceapa din propria curte. PD-L, partidul care si azi isi aroga exclusivitati morale, a devenit o culme a anchilozei. Iar pana nu vor intelege ca nu promisiunile electorale trebu