Proiectul Logan a antrenat afacerile producătorilor de componente auto. Dezvoltarea întregului lanţ, de la proiectare la producţie, face în continuare tentantă industria auto din România. “Mă scuzaţi, poate nu am înţeles bine. Spuneţi că anul acesta o să faceţi 230.000 de maşini, cam cât anul trecut. Iar la anul vreţi să ajungeţi la 400.000?!” Întrebarea-exclamaţie revine obsesiv şi e urmată invariabil de aceeaşi reacţie, spusă în limbile de circulaţie pe care le ştia fiecare. “It’s a huge jump!” (salt uriaş) sau “c’est enorme!” (e enorm).
Săptămâna trecută, participanţii la conferinţa Autoromania08, reprezentanţi a peste o sută de producători de componente auto, în principal din Europa, au primit ca bonus o vizită la uzina Dacia din Piteşti. Un bonus care s-ar putea traduce prin experienţe memorabile.
După un drum de două ore jumătate dimineaţa (din care o oră de la Intercontinental până la intrarea pe autostradă, adică vreo 10 km); după ce, în cartierul Colibaşi au trecut pe lângă zeci de trailere încărcate cu Loganuri şi pe lângă case de chirpici, au văzut cum autocarul se opreşte ca să facă loc omului care trage de funie o vacă şi s-au amuzat de statuia lui Elvis triumfător la chitară, din faţa unei bodegi… în sfârşit ajung în templul Logan.
Spectatorul omului-putere
“Sunteţi în singura uzină din lume care mai produce caroserii manual; acum, am ajuns la 63/oră, cu 800 oameni/schimb” – aud industriaşii în căşti, mergând încolonaţi prin “departamentul caroserii”. Sigur, “vopsitoria e cea mai automatizată secţie din uzină“, dar, imediat, află că “şi la montaj, totul se face de om"; roboţi? "la etanşare geamuri şi la împerechere roţi cu jante, o instalaţie care a lucat în Franţa 25 de ani”.
La Dacia-Renault revine obsesiv că “aici aproape totul se face manual”, cu un soi de mândrie: totuşi, Dac
