Ambiguităţile sunt folosite pentru a nu respecta drepturile românilor

Românii din Serbia de Est nu au acces nici la învăţământ şi nici la slujbe în limba română

Cei mai uitaţi dintre români”, cum au fost numiţi românii din Valea Timocului (Serbia de Est), au mai primit o lovitură. Miercuri seară, plenul Adunării Parlamentare a Consiliului Europei a dezbătut şi adoptat raportul realizat de Jurgen Herrmann asupra „situaţiei minorităţilor naţionale din Voievodina şi asupra minorităţii etnice româneşti din Serbia”. Raportul parlamentarului german, în forma în care a fost adoptat, vorbeşte de minoritatea românească „şi” de cea vlahă, creditând astfel iniţiativa discutabilă a Belgradului: împărţirea artificială a minorităţii româneşti în români şi vlahi. Formularea „români şi vlahi” a fost introdusă în text la cererea reprezentanţilor Serbiei.

Statul vecin a recurs la această stratagemă – disocierea „român-vlah” –, încă de după al Doilea Război Mondial, pentru a restrânge drepturile minorităţii româneşti. Serbia a încercat să promoveze această „identitate” vlahă (şi a reuşit) în zona de sud-est a teritoriului său, iniţial prin diverse recensăminte şi aşa-zise studii de istorie, scopul fiind de a „reduce”, pe cât posibil, numărul celor care se declară români, dar şi drepturile de care se bucură orice minoritate. Este cunoscut cazul preotului Boian Alexandrovici, ameninţat de mai multe ori şi împiedicat de Biserica sârbă să îşi ţină slujbele în limba română.

Potrivit raportului iniţial al lui Herrmann (citat de revista „Report on Romanian minority rights in Easterne Europe”), „unii consideră că limba vlahă nu are o formă scrisă, singura limbă scrisă comună minorităţii etnice româneşti fiind româna literară”. Ei văd acest lucru ca fiind o dovadă a faptului că vlahii sunt membri ai comunităţii româneşti. Alţii încearcă să codifice limba vla