E foarte trist ce se întâmplă acum în domeniul Apărării, cu atât mai mult cu cât se pregăteşte lansarea celui mai important proiect din istoria achiziţiilor militare româneşti. Cred însă că va fi şi el amânat, pentru că n-am cum să accept ideea că vor fi angajate la cheltuială patru miliarde de euro pentru noul avion de luptă multirol, când tu, guvern, nu eşti capabil să plăteşti câteva sute de milioane pentru contracte în derulare.

Lansarea programelor de guvernare ale principalelor partide care au guvernat Ro­mânia din ianuarie 2005 mi-a lăsat un gust amar. Lipseşte în mod fundamental din documentele PNL şi PD-L o preocupare minimală pentru apărarea naţio­nală. Studiind oferta lor, am constatat cu tristeţe că cele două partide care încă for­mează Alianţa Dreptate şi Adevăr func­ţionează ca un organism cu un organ lipsă. Dreapta nu simte deloc acest do­meniu şi a demostrat-o cu vârf şi îndesat în aceşti patru ani.

Rezumatul programului liberal e o broşură cu şapte priorităţi. Pe nici unul din cele şapte locuri nu se află apărarea naţională. Ar fi trebuit să fie. Pentru că, de patru ani, bugetul apărării a fost batjocorit, tăiat şi împins la o limită ruşinoasă pentru angajamentele României. Din 2,38 la sută cât ne-am angajat la Cartierul general al NATO, acum avem 1,49.

În momentul de faţă, deficitul de plată al Ministerului Apărării pentru diverse proiecte de înzestrare e de peste 600 de milioane de euro. Companii care au câş­tigat licitaţii acum doi-trei ani stau pe la uşa săracilor din minister, cerând de po­mană ce li se cuvine.

Domeniul înzestră­rii mili­tare este în maximă suferinţă. Prin mo­dul în care este el tratat afec­tea­ză capacitatea naţională de apărare şi produce deficienţe grave în privinţa asigu­rării securităţii noastre sau a contribuţiei colective la securitatea NATO.