E un fapt, cum spun americanii, Wall Street nu doar se prăbuşeşte, ci e de-a dreptul în criză. Statele Unite sînt în criză, dacă nu chiar economia mondială. Situaţia e atît de gravă încît preşedintele în funcţie i-a invitat săptămîna trecută la Casa Albă, împreună cu principalii responsabili ai finanţelor federale, pe cei doi candidaţi la funcţia supremă, în vederea găsirii unei soluţii consensuale pentru ieşirea din acest marasm care ameninţă fundamentele „economiei reale“. George W. Bush în persoană, contestat din ce în ce mai vehement de oameni din propriul partid, a ieşit patetic la rampă în urmă cu cîteva zile, cerînd Congresului să voteze un plan urgent de intervenţie în valoare de 700 de miliarde de dolari pentru a salva sistemul financiar de la colaps, aceasta după ce Rezerva Federală a intervenit deja masiv în ultima lună, acordînd, între altele, un credit de 85 de miliarde de dolari gigantului asigurărilor AIG, pentru a-l salva, cel puţin provizoriu, de la bancrută şi pentru a evita un faliment în lanţ. Cum a fost posibil să se ajungă aici? Ce e putred în sistemul Unchiului Sam? Aceste sume care dau ameţeli depăşesc totuşi, de mii de ori, creditele nerambursate de cele cîteva milioane de familii americane supraîndatorate. Nenumărate decizii eronate, fără consecinţe catastrofale la nivel individual sau de întreprindere, s-au acumulat nepermis ani de-a rîndul şi, cu complicitatea şi miopia marilor actori financiari, au alimentat o bulă speculativă uriaşă, a cărei spargere a iscat un uragan, ce mătură, ca şi în 1929, şi ce e rău, dar şi ce e bun. Problema cu bulele e că, atîta vreme cît se umflă, e rentabil să pariezi că vor creşte şi mai mult, iar cînd se sparg, experţii spun că era inevitabil! Cum a fost posibil să se ajungă aici? În condiţii „normale“, o bancă împrumută în funcţie de capacitatea de rambursare a celui care solicită creditul, luînd în