În Belarus – ultima redută a tiraniei din Europa, cum a fost ea numită de administraţia Bush (şi nici o ţară civilizată nu a avut ceva împotrivă...) –, au avut loc, duminică, alegeri legislative. Opoziţia nu a cîştigat nici macar un loc în Parlamentul de la Minsk. Toate cele 110 locuri au fost adjudecate de candidaţii pro-guvernamentali. În timp ce opoziţia denunţă votul, susţinînd că nu a fost legitim, preşedintele Alexandr Lukaşenko afirmă că a fost liber şi corect. Cei 450 de observatori trimişi în fosta republică sovietică de către OSCE au constatat că procesul electoral s-a desfăşurat în general bine, dar că lucrurile „s-au deteriorat grav în timpul numărării voturilor“. Într-o declaraţie de presă, observatorii OSCE au precizat că nu li s-a permis accesul la peste o treime din secţiile în care se numărau voturile şi că, în alte locuri, au descoperit „cîteva cazuri de falsificare deliberată a rezultatelor“. Opoziţia a cerut observatorilor internaţionali să nu recunoască rezultatele. Anatoli Lebedko, liderul unei formaţiuni de opoziţie, a declarat, pentru Associated Press, că „nu au fost alegeri în Belarus. A fost doar o farsă electorală, organizată pentru Occident“. După închiderea urnelor, cel puţin 500 de susţinători ai opoziţiei au participat la un marş de protest la Minsk. Nu prea mulţi şi nici prea înfocaţi, ştiut fiind faptul că răspunsul poliţiei secrete, în continuare intitulată KGB, este prompt şi deloc elegant. Preşedintele Lukaşenko, la putere din 1994, şi-a exprimat speranţa că scrutinul va duce la o îmbunătăţire a relaţiilor dintre Belarus şi Occident. Mai mult decît atît, în marea sa mărinimie, a dispus eliberarea din închisori a unora dintre membrii opoziţiei astfel încît să poată să strîngă în jur de 70 de candidaţi la acest scrutin. După răcirea relaţiilor cu vechea şi constanta sa aliată – Rusia –, Lukaşenko încearcă să reconstruiască leg