Ieri, parlamentarii de toate culorile au votat cu amindoua miinile marirea cu 50% a salariilor cadrelor didactice. Nu va inchipuiti ca au facut-o din buna credinta, ci pur si simplu pentru ca asa se intimpla la fiecare patru ani, cind vine vremea pomenilor electorale. In zadar, cu o zi inainte de votul final, membrii Guvernului au incercat sa atraga atentia ca nu sint fonduri pentru aceste mariri, ca o asemenea presiune pe buget ar avea efecte negative asupra stabilitatii financiare a tarii, parlamentarii au votat, iar lucrul facut ramine bun facut. OK, s-au marit salariile, bucurie mare. Dar care vor fi consecintele? Din punct de vedere economic, probabil un dezastru, pentru ca aceasta marire a salariilor profesorilor inseamna un efort de un miliard de euro, adica 1% din PIB. Si, sa nu uitam ca s-au marit si pensiile, se vor acorda ajutoare de caldura, subventii la agricultura, pe la politisti mai ajunge cite ceva, iar farmaciile nu mai au plafoane, adica medicamente fara numar. Ca sa nu mai spunem de presiunea pe care o exercita acum ceilalti bugetari, ceea ce va amplifica problemele. Fiti fara grija, in 2009 vom plati din greu pomenile de acum.

Revenind, insa, la subiect, ceea ce mi se pare mai grav este faptul ca aceasta crestere va fi pentru toate cadrele didactice, "fara discriminare". Iar eu, una, sincer, nu sint de acord sa creasca salariul profesorului care in urma cu citeva luni a batut atit de rau un elev incit l-a umplut de singe, nu sint de acord sa creasca salariul celor care fac presiuni prin note asupra elevilor, sa mearga la ei la pregatire. Nu poate nimeni sa ma convinga de bunul mers al lucrurilor in sistemul de invatamint brailean, chiar daca liderul SIB, Valeriu Partene, pentru a justifica oarecum solicitarea sindicatelor, a spus in Colegiul prefectural ca totul este foarte bine la Braila, atita timp cit rezultatele la examenele nation