- Diverse - nr. 182 / 2 Octombrie, 2008 In sfarsit, dascalii romani incep sa fie apreciati si material pentru munca responsabila pe care o au, aceea de instruire si educare a tinerei generatii. Sigur, salariile dascalilor debutanti nu vor fi niciodata, pentru ca asa si este corect, la nivelul unui profesor care a acumulat nu atat experienta odata cu trecerea timpului, pentru ca timpul trece nemilos la fel pentru toti, cat pentru calificarile obtinute prin perfectionarea continua, dobandirea gradelor didactice, si, pentru unii, chiar a unui doctorat. Unanimitatea cu care Camera Deputatilor a votat majorarea salariilor dascalilor din invatamantul preuniversitar cu 50 la suta si a celor din invatamantul universitar cu 74 la suta trebuie privita mai putin ca un act de responsabilitate politica si sociala, in conditiile cresterii inflatiei, cat ca un gest electoral generat de goana apriga a partidelor parlamentare dupa votanti. De precizat ca aceasta crestere salariala, propusa de la 1 octombrie a.c., trebuie, ca orice lege, amendata si de presedintele tarii, respectiv sa o promulge. Acum, sunt cateva aspecte care raman nu doar de discutat, ci si de luat in seama de catre factorii responsabili din domeniu. Odata, ca in invatamantul romanesc au patruns, in ultimii ani, numeroase cadre didactice cu totul si cu totul fara o pregatire adecvata, dovada sunt notele foarte mici pe care le obtin candidatii la concursurile de titularizare. Pe de alta parte, exista o masa mare de cadre care nici dupa cativa ani de prezenta la catedra nu intelege menirea acestei nobile profesii, pe care nu o onoreaza in niciun fel. Altfel spus, invatamantul romanesc nu este unul competitiv, nici in interiorul lui si nici in afara acestuia. Nu este suficient sa recunoastem ca invatamantul s-a degradat an de an, si lucrul acesta nu tine neaparat de nivelul de salarizare, cat de calitate dasca