- Editorial - nr. 182 / 2 Octombrie, 2008 Lasand la o parte mizerabilul sistem de repartitie practicat azi, conform caruia castigul nu este dupa munca, ci dupa imprejurari, (ceea ce inseamna ca in timp ce unul trage din greu la ,,saiba" si castiga 500 de lei, altul poate castiga, pe nu se stie ce exact, 5.000 de lei), in Romania lui Tariceanu si Basescu se traieste prost si pentru ca se munceste prost, iar calitatea vietii cotidiene este profund determinata de calitatea slaba a muncii. Daca pe vremea comunistilor reprosam sistemului ca nu este destul de cointeresat pentru cei care lucreaza, acum, in noile relatii sociale de productie, situatia este cu mult mai proasta, Romania devenind raiul taietorilor de frunze la caini sau sediul european al Cooperativei "Munca in Zadar". Pe piata muncii lucrurile s-au schimbat radical, iar transferarea prerogativelor in privinta angajarii si folosirii fortei de munca de la stat la privat constituie un adevarat esec. Dezordinea, delasarea in procesul muncii si lipsa de interes pentru rezultatul final al activitatii, fie ca este vorba de un produs concret, de o lucrare sau de un serviciu anume, constituie factorii ce guverneaza intregul ansamblu al relatiilor de productie ale noii societati romanesti. In vreme ce statul centralizat avea, prin parghiile sale, controlul a ceea ce se petrecea in economia reala, acum, privatii isi fac legea lor, unicul scop al acestora fiind nu realizarea unor produse sau servicii ieftine si de calitate, la termen, ci doar al unui profit cat mai mare, si cam atat. Lipsa unui control sever al concordantei dintre ceea ce a fost realizat concret (care poate fi de mantuiala) si incasari (care obligatoriu trebuie sa fie grase) ii stimuleaza pe patroni unilateral, mai ales in conditiile in care nimeni nu-i poate face responsabili de neindeplinirea contractelor la parametrii si standardele prevazute, c