Episodul 7

11. Cred ca n-am nimerit-o. Cand am ajuns acasa, Yvona ma astepta in bucatarie cu masa pusa, a scos repede din cuptorul cu microunde farfuria cu omleta pregatita pentru mine, m-a obligat sa ma asez. Mi-a impins in fata si un pahar pe jumatate plin cu vin rosu.

- Mananca! Sunt sigura ca n-ai mancat nimic toata ziua.

Mancasem un corn dimineata.

- Nu mi-e foame, am spus. Si nu vezi cat e ora?

- O prostie. Te temi sa nu te-ngrasi? Fii linistita, n-ai nicio sansa.

Am ridicat paharul si am luat o inghititura.

- Chiar esti sigura ce faci? m-a intrebat si nu era niciun dubiu ca se refera la intalnirea cu Alex al meu.

- De ce n-as fi?

- Il iubesti cu-adevarat?

- Stii bine asta, nu-nteleg de ce ma intrebi.

- A fost o prostie sa te vezi cu el.

- N-a fost deloc o prostie, am protestat cat puteam de energic. Nu intelegeam ce-o priveste, de cand o intereseaza intr-atat soarta mea.

- Ba a fost o prostie. Isi bate joc de tine, ca si data trecuta, dumnealui isi face de cap, dar se-ntoarce la cuibul cald cand se satura sa vanture lumea.

- Stiu ca nu-l agreezi, dar nu e atat de rau pe cat crezi.

- Habar n-ai!

- Iti spun eu!

- Ce-mi spui?

- Ca o sa faca la fel curand si-o sa incepi sa bocesti din nou.

- Nu cred.

- Iti spun eu! Pe ce lume traiesti?

- Chiar n-am chef de cearta...

- Bine, iarta-ma. Daca tie ti se pare ca e bine, atunci continua.

Si-a aprins o tigara si a inceput sa traga adanc in piept. Stie ca nu suport fumul de tigara si ca am pus o regula, din clipa in care s-a mutat cu mine: niciuna dintre noi nu fumeaza acasa. Alta regula era sa nu aducem handralai, fara s-o fi anuntat pe cealalta dinainte.

M-am uitat lung la ea, a inteles, a stins tigara cu furie, intr-o farfurie.

- Ce vrei? a izbucnit. Nu mai suport! Au trecut zece zile s