Dintre scriitori, măcar ştiu cine nu m-a turnat. De la facultate, imposibil. Efect pervers: începi să-i bănuieşti pe toţi.
Totuşi, ca experienţă rămâne fascinant. În martie 1980, un PAVEL, după ce mă laudă ca profesor, ca autor, scrie: "La prima vedere, lectorul universitar L.C. pare un om retras şi destul de izolat. Însă după ce l-ai cunoscut mai bine este un om foarte agreabil, deosebit de cult, comunicativ şi cu preocupări şi interese deosebit de largi." Acelaşi PAVEL, în martie 1983: "Prin refuzul de a fi primit în rândul membrilor de partid, faptul că a fost lăudat la postul de radio Europa Liberă ascunde ceea ce până în prezent colegii îşi puneau diverse întrebări. Pentru o carte scrisă care nu se ridică la nivelul cerinţelor sau al pretenţiilor, cu sprijinul prietenilor a fost decorat. În cadrul facultăţii se bucură de bunele aprecieri ale decanului pe motivul că fata decanului este studenta lui, care se pare că Ciocârlie o va scoate şefă de promoţie. Ciocârlie a fost un timp scurt şi şef de catedră, dar a fost îndepărtat se crede ca urmarea faptului că a refuzat să devină membru a P.C.R." (frazele sunt acum agramate pentru că aparţin ofiţerului căruia i s-a confesat Pavel). Una peste alta, mă menţin la catedră fiindcă am relaţii, iar Corina la facultate fiindcă am prieteni la Bucureşti. Cât am putut să mă schimb în trei ani!
Cât despre bunul meu prieten, ăsta era un monstru. Nu scria decât atunci când avea de spus ceva care la o uşoară schimbare de politică internă ar fi făcut din mine un puşcăriaş.
Mi-aş fi dorit dintotdeauna ca scrisorile mele să fie bio-degradabile. Acum, dosarul mă obligă să recitesc un lot întreg.
Regăsindu-ţi scrisorile şi aflând de înregistrarea convorbirilor telefonice, începi să simţi că eşti, de felul tău şi prin natura lucrurilor, vinovat.
Mariana Şora scrie că, lăsătoare di