Deşi asupra alegerilor legislative din toamnă ar trebui să planeze o imensă incertitudine până la 11 noiembrie, dată la care Curtea de Apel se va pronunţa asupra legalităţii hotărârii de guvern care stabileşte colegiile electorale, iată că partidele se pregătesc liniştite de alegeri, iar guvernului nici nu-i trece prin cap să modifice hotărârea cu pricina pentru a elimina elementele contestate.

Evident, oamenii politici contează pe faptul că niciun judecător nu-şi va asuma răspunderea amânării alegerilor, ceea ce înseamnă că în viziunea politicienilor, magistraţii noştri se supun exigenţelor puterii politice, nicidecum legii. Halal stat de drept! - putem exclama, fără consecinţe.

Nu putem proba presiunile care se fac asupra judecătorilor în culise, deşi le intuim, dar putem constata că împotriva plângerii PRM s-a declanşat o adevărată campanie politico-mediatică, potrivit căreia amânarea alegerilor ar fi o lovitură dată democraţiei şi bunăstării românilor (nu se ştie de ce); iar plângerea PRM ar fi doar expresia unei conspiraţii politice, din care ar face parte şi PDL, şi Traian Băsescu, pentru sabotarea votului uninominal. În ciuda echipei de zgomote care acreditează această interpretare a faptelor, logic este ca singurul deranjat de amânarea datei alegerilor să fie guvernul (şi implicit PNL), pentru că începe deja să nu mai aibă bani pentru pomeni şi nu are decât de pierdut dacă alegerile vor avea loc după o iarnă care va goli buzunarele alegătorilor.

Acest calcul politic nici nu este însă menţionat în dezbaterea publică şi, mai grav, nimeni nu discută dacă sesizarea PRM este întemeiată din punct de vedere legal.

De ce nu se discută aşadar despre substanţa hotărârii de guvern şi se insistă, în locul acestei discuţii, pe schimburile de invective dintre liderii politici? Evident pentru că guvernului şi liberalilor l