Noroc că avem o Curte Constituţională! Ce ne mai trebuie responsabilitate? Poţi să fii nebun la vot, demagog şi dus cu pluta, asta nu mai contează. Pentru că n-are nici o legătură cu ceea ce se întâmplă în jurul ei, nici la bine, nici la rău. Trăim într-o ţară autistă, ceea ce nu e neapărat un mare dezavantaj. Suntem în Europa, dar Europa şi Vestul, în general, n-au cum să răzbată până la noi. “Pentru a ajunge aici, durează mai mult decât să te duci din Europa în America”, a constatat deunăzi europarlamentarul britanic Brian Simpson, care a avut curiozitatea şi răbdarea să facă drumul de la Bucureşti la Galaţi şi Tulcea. Britanicul şi alţi colegi ai săi din Comisia pentru turism a Parlamentului European, veniseră să promoveze Delta Dunării. Au constatat că e inutil. Atâta timp cât nu sunt drumuri, e ca şi cum ai intra într-un bar fără bere, a spus Simpson.
Pe de altă parte, se pare că nici relele lumii moderne nu ajung prea repede pe meleagurile noastre strămoşeşti. Criza mondială, de pildă, are mari temeri să se apropie de Carpaţi. În timp ce economiile mondiale tremură, la noi se azvârle cu banii pe geam. Parlamentul votează, guvernul bifează.
Dacă nădejdea americanilor şi a sistemului bancar internaţional este intervenţia de 700 de miliarde de dolari a Băncii Federale, economia României e protejată de Curtea Constituţională! Întrebaţi-i pe cei mai mari finanţişti ai lumii dacă s-au gândit vreodată la o astfel de intevenţie şi or să rămână cu gura căscată. La Bucureşti se poate. După ce s-au dat legi pe bandă rulantă de mărire a pensiilor, ajutoarelor, salariilor, acum guvernul a început să le conteste la Curtea Constituţională. Când s-a adoptat în unanimitate legea de mărire cu 50% a salariilor profesorilor, toată lumea s-a felicitat, s-au vărsat lacrimi de fericire, au răsunat sticlele de şampanie. N-a zis nimeni, nici măcar în glumă:
